Si cum toate au un inceput...

     ..iata-ma blogger! Sau cum spunea Coana Chirita atat de frumos inchipuita de catre Alecsandri: "Iata-ma-s ispravniceasa"! Totusi sa nu exageram...ispravniceasa, chiar nu pot fi. Ispravnic, poate, dar doar teoretic. Fain, as zice..ma vazui ashea cocotzat in varf de nuc si tare mi-s mandru ca am descoperit rubinetu' cu apa calda. Acum, lasand gluma la o parte, observai ca de-o buna perioada de timp, cam scriu. Mult si prost, ar spune unii si poate chiar au dreptate. Dar scriu pentru ca activitatea face parte, cu repetitie, in arcul de 24 de ore al fiecarei zile. Rasfoind presa in format electronic, am fost tentat sa-mi las o parere, despre un X sau Y articol, de fiecare data. Si uite asa, azi un pic, maine un pic, m-am molipsit cu rasfoitul presei dar si cu darul asta "clontzos" de a critica cam tot ce consider de prost-gust , grobian sau cu interese ascunse, pentru ca din pacate , majoritatea articolelor din presa scrisa ( ca d'aia vorbita, nu aduc in discutie nimic, deocamdata) sunt cu bataie lunga, servind unor anumite interese sau "linii". In mare parte, ai putea spune ca-s doar doua directii: puterea si opozitia. Insa, uneori mai apar si "tertzii" care isi aduc prinosul de mizerii in marea lupta pentru Os.
    Cu asta ma ocup zilnic, atunci cand incep sa deschid, una dupa alta, publicatii ca : Ziarul de Iasi, Buna Ziua Iasi (acestea le consider a fi cele mai serioase, de pe plan local) si apoi "emigrez" catre Gandul, Adevarul, Evenimentul Zilei etc. Uneori si Financiarul ma atrage. Dupa ce termin cu chestiile serioase (desi , daca sunt incluse mai sus, nu inseamna ca toate sunt 100% serioase - una, cel putin, ma dezamageste mai mereu cu oaresce lipsuri de deontologie profesionala - dar iarasi, nu dezvolt acum subiectul). Apreciez publicatia Historia, menita sa ne mai inalte spiritul precum se ridica un puf alb, diafan in bataia vreunui zefir si totodata sa nu mai fim predispusi la o crunta vorba a doamnei Olga Tudorache care spunea ceva de genul : "Mai citeste si tu ceva, ma, ca-ti bat prin ochi vanturile Saharei". Iata ca pentru a evita sa fiu suspectat, din prima, ca fiind demn de o asemenea replica, mai citesc cu foarte multa placere si Historia!

       Mda..sa trecem la mahala, acum..o alta fateta, urata as zice, a presei noastre "libere".

Mahalaua este sport national la noi, cu competitii stranse si cum ii sade bine oricarui sport ce se respecta , bineinteles ca are parte si de un sprijin palpabil, pe suport de hartie sau sticla de monitor, care-i bate "cloapetele", ba chiar il intretine si il incurajeaza. De ce face presa scrisa asa ceva? Pentru ca mahalaua se vinde bine! Mahalaua se vinde chiar foarte bine. De ce se vinde bine? Pentru ca , romanul trebuie sa fie antrenat ca fiind inainte de toate, muult inainte de a deveni un mini-analist politic, vreun pasionat de istorie, geografie,literatura, muzica sau colectie de prezervative folosite... el trebuie sa fie un bun mahalagioi. Asta il face sa se simta sigur pe propria-i persoana... Mahalaua. Scandalurile, barfele, aruncatul cu pietre in cel care poate a fost surprins si naucit de o lovitura nemeritata si e cazut la pamant..nu conteaza! E la pamant? Atunci sigur trebuie nenorocit! Si linsajul incepe.
    Citesc articole din presa de "specialitate" facute aiurea, fara surse , inventate, tampenii ce se vad de la o posta ca put a prostie, menite doar sa improaste cu rahat pentru a ocupa un spatiu alb dintr-o foaie de hartie si dedesubt, fratioare, tine-te! puzderie de injuraturi , de cruci si dumnezei la adresa "atacatului" de parca noi romanii, suntem condusi de cele mai crunte si tenebroase sentimente. Nu tu compasiune, nu tu un drept acordat , ca simplu cititor, acelui "cineva" sa se dezvinovateasca ..nimic. Pietre, caramizi si injuraturi, caci  , daca vrei sa-ti faci un bagaj serios de injuraturi, cu variatiuni chiar, e de-ajuns sa citesti articole de prin Libertatea si Can Can, ca la Atac La Persoana nu mai e nevoie sa ajungi, sa vezi ce mai zic aia, pentru ca deja esti istovit cu primele doua:) Las' mah, ca acolo e Mara Banica care le zice pe fatza..mi-a placut cum a ars-o pe trompeta aia de Harra.I-a dat de a julit-o! Sau sa sufere cineva din sfera politicului sau artistica de vreo boala? Pai , daca nu moare omul ala de boala, sigur moare pana la urma din cauza "urarilor", ce le primeste din mediul virtual, cel putin! Judecam fara sa asteptam ca un judecator sa-si dea verdictul, uram usor oricui multi ani de inchisoare, "vedea-te-as cu averea confiscata", "securistule, comunistule, hotule si talharule","cancer, spanzurat, ruinat, ingropat" -sunt cuvinte sau idei la ordinea zilei pe comment-uri, plus altele cate si mai cate.  
   Si asta umple rumanu', ce-i cu mintea ingusta si burta chioraind de foame, de ura! Ura vedem, ura distribuim. Barfa auzim? Sigur devenim niste barfitori iscusiti, in timp.  Spun aceste lucruri, caci mi-a fost dat sa umblu nitel prin lumea civilizata si ceea ce-mi lipseste cel mai mult, din acea lume, este acea stare de liniste interioara, atunci cand traiesti printre oameni civilizati. A fost un sentiment nemaintalnit pana atunci si sigur eu n-am sa-l mai apuc, poate copilul meu il va trai..acel sentiment, ce te conduce de a fi tentat , fara a te expune pericolului, de a fi luat de prost sau jecmanit, de a fi bun, de a te comporta normal, de a fi ok. Poate de a face un gest frumos unui participant la trafic, de a inlesni cuiva trecerea fara sa astepti neaparat multumiri sau osanale aduse prin aprinderi repetate de avarie, ci fiind de-ajuns o mana usor ridicata de pe volan, in semn de salut si un zambet, poate. Atat. Acu, pe criza, nush daca oamenii din tara aia mai zambesc, dar tare am impresia ca amprenta de civilizatie nu se sterge asa usor, cu o amarata de criza trecatoare...

   Sa va povestesc una cu "avariile". Mi s-a parut edificatoare, pentru un anumit tip de "colegi" de trafic. Pe langa faptul ca posed permis de vreo 20 de ani, conducand zilnic, fara excese si bufnituri de tabla (poate ceva , dar, doar cand eram pusti) ma consider un participant ok in trafic, cu intuitia necesara si bun-simt. Si intr-o seara , ieseam de pe o straduta laturalnica cu intentia de a vira la stanga. Pun semnalizarea si astept sa treaca masinile ... Trec cele dinspre stanga, trec alea dinspre dreapta, mai vine una din stanga, o astept evident...dar inca nu ma bag pentru ca vad ca mai vine un taxi din dreapta. Zic: "sa treaca si asta si intru". Deodata, surpriza. Taximetristul se opreste in mijlocul drumului si incepe sa alterneze faza scurta cu faza lunga, semn ca sa trec eu. Desi nu e corect din punct de vedere legal, pornesc pentru ca am crezut ca tipul doreste sa patrunda pe straduta de unde ieseam eu si deh! trec eu ca sa intre el mai usor, fiind o straduta de o singura masina, chiar daca tipul nu avea semnalizarea pusa. Dupa demarajul scurt, i-am si dat II imediat si am ramas pe banda de pe mijloc, urmand sa ma incadrez pe prima, dupa ce ma asigur si sa-mi vad de drum. Cand trec prin fata lui ii ridic mana, sa-l salut pentru marinimia sau intuitia sofereasca aratata, dar nu stiu ce a vazut el din acest salut pentru ca masina mea era nitel mai inalta decat Loganul lui iar farurile lui bateau in portiera mea si probabil ca-i reflectau in ochi, adica nu era pozitia ideala sa-i arat ceva cu mana. Un salut sau un semn cu degetul din mijloc, tot aia era pentru ca ar fi vazut greu din acea pozitie. Taxiul care mi-a "inlesnit" trecerea, surpriza din nou, dupa mine... am tras imediat concluzia ca el s-a oprit in trafic, de unul singur, totodata fiind si singur cuc  pe sensul lui de mers, ca sa ma lase pe mine sa intru...hmm, zic in sinea mea: "inca unul care face gesturi de prietenie gratuite, in contradictie cu Codul Rutier". Ca-s multi din astia care fac gesturi gratuite, iti pun semnalizarea dreapta fiind in fata ta si invitandu-te sa-l depasesti, te trezesti cu ditai autoarticulatul venind din fata cu goarnele puse pe tine..dar asta v-o spun altadata, acolo e si de plans, dar si de ras. Fratzica si, cand incepe "taxistul" , fiind in urma mea,  sa-mi alterneze iarasi faza scurta cu faza lunga, ca de-acu ma orbea mocartanul, incat mi-am modificat imediat retrovizoarea pentru ca asta nu mai inceta sa ma dojeneasca ca "de ce nu aprinzi avaria sa-mi multumesti"? Bai nene, mi se umfla vena pe gat de cat de prost era asta, ca ma gandeam asa, ca de-as fi cu vreo 50 de ani in urma, cam cate bate de baseball i-as lasa pe sale, de i-ar trece oorice dorinta de multumiri "smulse" cu faru'! Adica, el se opreste, el ma invita, eu trec sa-i fac lui loc (caci cine ar fi crezut ca e atat de tembel incat sa se opreasca special pentru un necunoscut, aiurea, fiind dreptul lui de a trece, consfintit prin Cod Rutier) si tot el ma besteleste ca de ce nu-i multumesc cu avaria?
    Eii, cam asta e mentalitatea unora, din pacate. Sunt si genul acesta de oameni, care au o forma de grandomanie interioara de "cine mi-s eu in fata mea", un emisar al binelui necerut de nimeni si mai mult decat atat, daca nu-i ies cartile asa cum si-a inchipuit el, ai pus-o, tata! Iti da cu faru' si te dojeneste, incat sa vezi tu cat de mic esti in comparatie cu el, taxistu', care s-a oprit special pentru tine si tu nu l-ai apreciat si rasplatit cum se cuvine! Rusine sa-mi fie! :)